Cândva am avut un prieten care avea Nopinii.
Nu ştiţi ce este nopinia, însă ce fel de zână aş fi eu dacă nu v-aş explica?
Citește în continuare „Îl iubeam, dar vorbea mereu de alte 3 și de mine… doar de rău”
Autor: anaciocanel
Mi-a zis că mă duce în Tenerife, dar eu eram îndrăgostită…
Acum ceva timp, am ieșit cu un bărbat care mergea numai în baruri sportive. Dar numai în baruri sportive.
Citește în continuare „Mi-a zis că mă duce în Tenerife, dar eu eram îndrăgostită…”
La mulți ani, L’Autographe Café
Vineri, pe 26 mai 2017, L’Autographe Café a sarbatori un an de cand s-a alaturat sferei cafenelelor din Bucuresti, asa ca a organizat o petrecere tematica, `A night with Chaplin`, la care fiecare invitat a avut ocazia sa fie o vedeta sau un adevarat star de cinema.
Mâncător de banane, de poezii și de povești
Mâncător de banane, de poezii şi de poveşti.
Aşa m-a descris pe mine Maie, acum vreo lună. Maie este pentru mine ce poate mamaie este pentru tine. Am scindat termenul clasic de când eram mică şi aşa i-a rămas numele. Iar tataie era Taie. Maie şi Taie sunt părinţii lui mami şi cred că îi ştiu pe ei încă de dinainte să mă ştiu pe mine. Citește în continuare „Mâncător de banane, de poezii și de povești”
Îngeri pe Calea Victoriei
Poate ar trebui să încep cu n-am mai scris, însă adevărul este că am scris, doar că nu aici. Am avut o perioadă agitată. Acum vreo săptămână m-am întâlnit cu Dragoș să mergem să facem niște poze, însă m-a răpus Citește în continuare „Îngeri pe Calea Victoriei”
Povești cu o zână
În ultima vreme mă trezesc tare devreme dimineața și am ocazia să studiez lucrurile dintr-o altă perspectivă. Mă sperie puțin faptul că încep să simt că multe dintre fețele din tramvai îmi sunt cunoscute, nu credeam că oamenii se pot sincroniza atât de bine în fiecare zi. Citește în continuare „Povești cu o zână”
O poveste de două minute
Sunt foarte bună în interacțiunea umană însă sunt extrem de proastă la interacțiunea umană. Nu reușesc să îmi setez obiective înainte să încep o conversație și mulți ar spune ca nu rămân cu nimic la final. Eu lucrez extrem de mult pe impuls. Citește în continuare „O poveste de două minute”
Toată lumea tace și se aude numele meu
Joi a fost Glamour Street Fashion Show. Anul trecut probabil v-aș fi vorbit despre cât de frumos am fost fardate și coafate, cât de drăguțe au fost fetele, cum evenimentul este unul exclusivist și toată lumea arată ca scoasă din cutie însă am senzația că veți auzi oricum lucrurile astea din alte părți așa că eu vreau să spun altceva. Citește în continuare „Toată lumea tace și se aude numele meu”
Mă îndrăgostesc de gesturi. Scrisul este un gest.
Scriu în fiecare zi. În primul rând pentru că asta face parte din munca mea momentan, însă nu scrisul de genul asta mă cucerește.
Citește în continuare „Mă îndrăgostesc de gesturi. Scrisul este un gest.”
Când rămân fără sclipici…
De câteva luni mă tot gândesc la cum aș putea să mă apuc odată să scriu într-un mod mai organizat pe blog, însă de fiecare dată când încerc să mă organizez, îmi dau seama că mintea mea aleargă în mult prea multe părți și nu reușește să se concentreze pe un singur aspect. Citește în continuare „Când rămân fără sclipici…”
Ana Ciocanel 