În ultima vreme mă trezesc tare devreme dimineața și am ocazia să studiez lucrurile dintr-o altă perspectivă. Mă sperie puțin faptul că încep să simt că multe dintre fețele din tramvai îmi sunt cunoscute, nu credeam că oamenii se pot sincroniza atât de bine în fiecare zi.

Însă oamenii nu prea zâmbesc dimineața, oare de ce? Retorică întrebare pentru că nici eu nu prea zâmbesc și când mă întreb de ce, îmi răspund „Nu vezi, femeie, cât e de devreme? Aș fi zâmbit în somn dacă eram acasă.”

Nu mai făcusem de mult niște poze așa că am vorbit cu Dragoș și am decis să ne punem pe treabă pentru că vine frigul și rămânem în urmă. Am ieșit în pădurea Băneasa unde am mai fost o dată acum vreo 5 ani cu Maria (nu știu ce o fi fost în capul nostru atunci). Deși până acum plecam la shooting-uri cu un geamantan după mine, de data asta am avut doar două lucruri, rochia de mireasă a mamei mele și un cearceaf. Mai purtasem rochia în școala generală însă mi se făcuse dor de ea și mă gândeam că, ce ar putea să mă facă mai repede să zâmbesc decât o rochie de prințesă?!

Și chiar ca o prințesă m-am simțit. Cam adormită, însă tot prințesă! Mi-a fost frig, o să recunosc acum printre strănuturi… Nici n-am reușit eu să zâmbesc prea mult însă mi-am dat silința. În zilele următoare am tot așteptat un mesaj de la Dragoș în care să îmi spună că pozele nu transmit prea multe și că nu prea are niciunul dintre noi ce să folosească din ele. Dar m-a surprins când mi-a spus că a selectat în jur de 10 favorite și că pozele au o încărcătură emoțională foarte mare, diferită de ce făcusem până atunci, însă extrem de interesantă! Așa că ne-am bucurat de rezultat amândoi.

Am și o poză preferată ca după orice shooting, poză care mă face să mă simt că în 1800 toamna, stând pe un scaun și pozând pentru un portret cât mine de mare. Deși aș alege America anilor 1920-1930 pentru o viață ideală, poza asta îmi spune că m-aș putea întoarce și mai mult în timp, e minunată!

Vă las mai jos pozele cu gândul că ceva din ele o să vă transmită același vibe pe care mi l-au transmis și mie și cu speranța că o să vă văd zâmbind dimineața pe stradă.

Random Fact – Kings of Leon ne cântă și ne încântă din nou anul ăsta, nu îi mai auzisem de mult și mi se făcuse dor.

(Claudia îmi spune că nu semăn deloc cu mine aici, ceea ce e tare trist, abia mă bucuram că am o poză din partea care nu îmi place în care am ieșit bine – we all know the struggle)

Pozele editate frumos și cu watermark-ul aferent sunt editate de Dragoș pe care îl găsiți aici, însă îmi mai editez și eu din când în când pentru că e tare liniștitor..