O poveste de două minute

 Sunt foarte bună în interacțiunea umană însă sunt extrem de proastă la interacțiunea umană. Nu reușesc să îmi setez obiective înainte să încep o conversație și mulți ar spune ca nu rămân cu nimic la final. Eu lucrez extrem de mult pe impuls.

Azi am trăit o astfel de situație de impuls. Eram în Humanitas Cișmigiu, un loc care îmi este extrem de drag și în care mi-am petrecut tare multe după-amieze ascultându-i pe scriitori sau uitându-mă la cărți.

O să divaghez acum puțin pentru că simt nevoia să mă descarc – cărțile sunt extrem de scumpe, iar acesta este un lucru dureros, pentru mine cel puțin. Toate cărțile costă extrem de mult. Nu sunt snoabă, umblu prin anticariate de câțiva ani și mi-am luat câteva capodopere cu 5 lei și am fost tare încântată, însă cărțile nou apărute intră pe piață la preț foarte mare. Da, le-aș putea descărca de pe internet, însă cartea își pierde farmecul când nu o ții în mâini și nu îi simți paginile. Voi cei din industria literară, luați aminte!

Reîntorcându-mă la subiect, eram în Humanitas Cișmigiu, uitându-mă la cărți. Nu căutam să îmi cumpăr un anumit volum, voiam să fiu inspirată. Un tip înalt și îmbrăcat în culori foarte mișto (a se citi în negru), avea o discuție cu o fetiță roșcată cu părul lung care părea destul de rătăcită printre rafturi. Ea avea în brațe un volum de istorie, un manual școlar probabil. El vorbea constant în timp ce ea se uita pierdută pe pereți căutând o scăpare. Eram chiar lângă ei, uitându-mă la cărțile lui Eric Emmanuel Schmitt pe care le știu deja, însă la care îmi place să mă uit uneori, când am prins o frântură de conversație.

-Sistemul de învățământ filtrează informația într-o direcție benefică lui. Deși are aspectele sale bune, acest lucru îți va slăbi inevitabil cultura generală. Dacă vrei să citești o istorie serioasă, spusă pe șleau și îmbogățită cu umor, citește:

-Neagu Djuvara!

N-am putut să mă abțin și să nu încerc să îi completez enunțul înainte să îi dau ocazia să o amețească și mai tare pe copilă, mai ales când aveam senzația că știu exact ce i-ar trebui. Am făcut atunci contact vizual cu domnul îmbrăcat colorat și cu privire caldă, care a ținut să spună:

-Bineînțeles. Sau…

-Lucian Boia.

Iată! O a doua sincronizare. Am izbucnit amândoi în râs în timp ce simpatica roșcată a profitat de ocazia de a fugi. Am discutat puțin cu tipul simpatic despre Boia și Djuvara, i-am povestit că am avut ocazia să îi cunosc pe amândoi, că diriga mea voia să aibă o aventură cu Djuvara, că el mi-a semnat vreo două cărți și că i-am spus că aș vrea să-l văd într-o piesă de teatru pentru că simt că ar fi foarte talentat. Mi-a povestit că și el îl știe pe Boia și că i se pare monumental și poate subestimat în momentul actual. Am vorbit puțin și despre istoria predată în școli și cultură generală, însă n-am insistat prea mult niciunul, substanța discuției a constat în cele două sincronizări de care ne bucurasem deja. M-a întrebat ce caut și i-am răspuns că nu știu sigur, caut lucruri ce nu știu unde pot fi găsite (și aici nu m-am referit la cărți), însă acum mă uit puțin la Schmitt, că mi-e drag. Mi-a spus că mă lasă să îmi continui contemplarea și și-a luat la revedere în mod oficios, mai mai să-mi sărute mâna. Am continuat să mă uit la cărți și m-am întrebat pentru a 30-a oară dacă să îmi cumpăr ,,Cea mai frumoasă carte din lume” sau nu. Mi-am răspuns că nu astăzi este momentul și m-am îndreptat spre ieșire.

În dreptul ușii, tipul colorat s-a apropiat de mine și mi-a întins volumul ,,Cei doi domni din Bruxelles”.

-Pentru dvs., domnișoară.

Cumva, ceva m-a făcut să nu îmi pun întrebări și am acceptat rapid volumul. Am mulțumit cât de frumos și de cald am putut deși eram tare surprinsă și parcă îmi fugeau cuvintele din gură. În timp ce se îndrepta înapoi spre masa lui din librărie (în Humanitas Cișmigiu poți sta să bei un ceai bun dacă ai timp și drag ), mi-a spus:

-La revedere, Zână.

În punctul ăsta gradul de șoc pe care îl resimțeam era fantastic, am început să râd văzând că pe laptopul din fața lui era un tab deschis cu blogul meu. Am ieșit râzând din librărie și ne-am zâmbit pentru o ultimă oară pe geam. Nu am citit cartea până acum, deși mă uităm la raft de parcă aș fi știut toate volumele pe de rost. M-a nimerit. Și îi mulțumesc.

Astăzi a fost o zi frumoasă pentru mine, am trăit o poveste de două minute cu un om pe care nu-l voi mai revedea niciodată. Nu neapărat ca n-aș vrea, însă și-ar pierde farmecul. Străine, rămâi cuminte acolo unde ești!

Sper că a fost o zi fost liniștită și pentru tine, tu, cel care citești, oricine ai fi.

Z.

6 gânduri despre “O poveste de două minute

  1. octombrie

    Tragi-comic ceea ce tocmai am citit.
    Asta arata faptul ca unii oameni n-au nevoie de o bata la propriu pentru a da cu bata-n balta si a strica totul. Pentru ca asta ai facut tu, prin ceea ce ai scris mai sus.
    Ai descris cuvant cu cuvant si in detaliu ceva ce se infiripa intre tine si cealalta persoana. Nu se face asa ceva. Daca momentul asta ar fi fost un porc de craciun, tu tocmai i-ai bagat dinamita in cur si i-ai spulberat curu pe toti peretii.
    Realizezi faptul ca daca tipul ala iti citea deja blog-ul, a citit si ceea ce ai scris acum, si prin urmare nu mai exista o continuare a acelui moment?
    Pentru ca exact cum ai spus mai sus, n-ar mai avea farmec. Si ai completa dreptate. Fiindca tocmai tu i-ai spulberat farmecul.
    Momente ca astea nu se descriu, se traiesc. Intelegi, le simti. Vad mai sus ca iti plac cartile, si ca citesti mult, tocmai asta te-a facut sa descrii momentul, la fel cum ai vazut si tu astfel de momente descrise in cartile pe care le citesti.
    Eu personal mereu am fost de parere ca fetele si nu doar ele ci toate persoanele in general care citesc excesiv sunt niste idioti/idioate, fiindca nu stiu sa reactioneze, sunt blocati in mintea lor, care e plina de diverse scenarii din carti si filme. Si uite ca avem aici si confirmarea, cu tine.
    Nu stii sa traiesti un moment din asta. Si trece pe langa tine, iar apoi te intorci in lumea ta in carti unde citesti despre astfel de momente, dar nu le traiesti.
    Dar sa zicem ca ai 19-20 de ani, m-am uitat acum si am vazut ca esti studenta.
    Sa zicem ca esti inca naiva si prostuta. Sa presupunem ca peste 10 ani o sa gandesti altfel.
    Daca mai treci prin momente din astea, despre care nu se poate zice ca se intampla des, fiindca atunci cand cunosti pe cineva, nu se intampla mereu acel click, in majoritatea cazurilor nu te conectezi cu cealalta persoana, dar cand se intampla, in acele rare momente, ar trebui sa te duci acasa si sa iei o carte din aia sa-ti arzi una peste cap in caz ca iti mai vine sa scrii despre, sau sa povestesti cuiva despre.
    Astfel de momente cum ziceam mai sus, se simt si se traiesc, si atat, nimic altceva. Ce citesti tu in cartile alea care te fascineaza, sunt momente descrise de oameni care le-au ‘trait’, intelegi, le-au trait, au fost prezenti acolo in acel moment. Nu au parasit momentul pentru a se duce sa povesteasca altora inainte ca povestea sa fi luat sfarsit.
    Dar pana la urma, o greseala e o ocazie buna de a invata ceva nou.

    Apreciază

  2. Harry

    nu stiu cati ani ai domnisoara .. sper ca nu esti autoarea acelui articol despre selfie uri .. era semnat de o ana ciocanel si am ajuns aici.. cat despre ce ai redactat mai sus nu am citit.. dar iti recomand intr o buna zi sa te apuci sa faci sex.. asteptandu l pe tipul care te va fermeca ca inca mai citeste … „biletul de la pariuri” nu te vad duce decat in punctul in care o sa devii o feminista convinsa ca sexul masculin e raul de pe pamant.

    memo:- lasa momentele.. fa sex.

    Apreciază

  3. cat de arogante sunt comentariile de mai sus!…Care vasa zica,niste experti in arta de a trai(DE FAPT NISTE MEDIOCRII,CU AERE DE PSIHOLOGI),se indura de Ana,si incep sa-i dea sfaturi asa ca de la maestru la ucenic…Sa fim seriosi!Persoanele in cauza au fost atat de opace sau de stupide,incat nu au rezonat psihologic cu marturisirea Anei.Oameni cu sensibilitatea tocita sau pe care viata i-a acrit,carora le pute orice miros de virginitate sufleteasca,oameni a caror viata e plina de banal si de vulgar(ha,ha,))) uluitoare recomandare de mai sus :>fa sex”)).
    …………………………
    Ana mi=a placut mult,povestirea ta,scurtul tau metraj,mi-a placut curajul tau de a te confesa,CINE STIE SA CITESCA CE SCRII,ITI POATE contura o parte din suflet.Ma bucur ca ti-ai pastrat sensibilitatea si rafinamentul.ma bucur ca doresti sa le cultivi,pentru a deveni cat mai completa.Cotidianul e saturat de fete care isi camufleaza esecurile si lipsa de cultura autentica printr-un cult al vulgaritatii.Au ramas corigente,la examenele lor sufletesti,si mimeaza feminitatea..
    Continua sa scrii zano!fii tu insuti ,dicreta,timida,inteligenta si regenereaza permanent!!!(ai ceva de scorpion in privire?..sau ma-nsel?)))

    Apreciază

      1. eee daca esti scorpion,atunci e clar ca trairile sunt destul de intense,chiar violente,paroxistice.Ca scorpion ma regasesc aici.Al dracului,scorpionul asta…))Bine,generalizarile sunt o vesnica tentatie umana…oricum cineva le va contesta,pentru a propune noi generalizari…Anuto(daca imi permiti familiaritatea) scrii curat.e clar.nu e un compliment.se simte,pur si simplu.
        Recunosc -Boia si Djuvara sunt aproape irezistibili.te marcheaza.Sa ai o zi nationala excelenta!

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s