AH, Le, Le, Le. Astea sunt grupurile de litere care sintetizeazã cel mai bine ceea ce s-a întamplat acum două seri. Dragi tineri ai Bucureștiului, puteati să fiți mai mulți, dar din nu știu ce motive complet non-pertinente ați ales să Citește în continuare „Salam la Serata De Crăciun”
(de la categoriile descrise mai jos există și excepții)
Să începem cât se poate de abrupt, nu cred că are rost să mă prefac în momentul ăsta. Da, am fost înșelată, de multe ori, cu multe persoane, pe o lungă durată de timp, am ajuns să cred adevărul inexistent din spatele expresiei „înșelatul fizic nu e înșelat”, m-am simțit vinovată, am plâns, am tăcut, n-am dormit, am iertat, am iertat iar, apoi iar și iar și iar și… într-un final am plecat.
Primele zile de facultate sunt paradoxul absolut, nimic nu „face sens” însă totul se potrivește perfect în ele. Ce este special la aceste zile este faptul că ele reprezintă o perioadă mai mult decât propice pentru schimbare, nu, nu dezvoltare personală ci regres personal în tare multe din cazuri.. Citește în continuare „Primele zile de facultate”
Oamenii care lucrează la Mc se împart în 2 categorii majoritare: cei care vor un job ca să se întrețină în timp ce încearcă să își construiască o carieră sau să își dea seama ce vor să facă cu viața lor și cei a căror carieră ideală este „șef la standul de cartofi”. Inevitabil… membrii ambelor categorii intră într-o singură, unică, universal acceptată sectă, organizație, etc, cea a celor – uniți cu toții de aceeași trăsătură pregnantă – cei care iți pun cartofii peste șervețele.
Citește în continuare „Despre angajații la Mc și băieții drăguți de la Starbucks”
Ana Ciocanel 