AH, Le, Le, Le. Astea sunt grupurile de litere care sintetizeazã cel mai bine ceea ce s-a întamplat acum două seri. Dragi tineri ai Bucureștiului, puteati să fiți mai mulți, dar din nu știu ce motive complet non-pertinente ați ales să rămâneți acasă… Dar e ok, noi, restul, ăștia mai destrăbălații, ne-am distrat tare bine și chiar am avut mai mult spațiu de desfășurare! Vreo 700 de oameni au bătut aseară podelele de la Player.

(am fost creață aseară și pe cap, nu doar pe minte)

By the way, reclama clubului prin facultate s-a făcut sub deviza „cel mai frumos club din București”, deviză de care am făcut ceva mișto la inceput dar, fraților, aveau haine de la Cavalli si Dolce expuse în vitrine frumos luminate pe un hol enorm, nu de alta i se zice acum „Hall of Fame”. Iar în interior, mare parte din decor era alcătuit din mesteceni. Genial! AH, si nu am menționat canapelele, păturile și pernele din blăniță pufoasă! Numai bine să cazi pe ele atunci când nu te mai țin picioarele de la (alc)ObOseaLă.

Nu știu cum să spun asta voalat, deși aș vrea, insă Salam a răsunat aseară mai tare in Player decat la Han. Noi, gagicile din AIDOL(Je, Diana, Medeea și Anca), femei extrovertite, complet emancipate și usor afectate de o febra dubioasă a dansului, ne-am gândit să culturalizam publicul cu un mezel deosebit, extrem de rarul Salam Florin! Asezonat cu o limbă exotica aka franceza, pentru că în română e deja mainstream și pentru că Saint Tropez sună mai bine spus în franceză. Nu știu dacă am avut mai multe emotii pentru cum o să iasă dansul sau pentru care va fi reacția oamenilor, noi zicem că ambele au fost reușite. Poate în primăvară introducem un nou tip de fenomen meteorologic, Vijelia Vali.

In final ne-am rugat toti de Carla’s Dreams (see what i did there?) să ne mai cânte și au facut-o, de două ori chiar! Putem spune că a fost un featurig masiv, a ieșit super. Deși cred că e mai bine că microfonul a fost la el și nu la noi. Apropos, Georgia Dascălu, care ne-a încântat și ea cu ale ei note perfect atinse, s-a gândit să îndrepte microfonul spre mine, lucru pe care l-a facut și Delia la balul bobocilor. Acum… eu știu ca aduc așa putin a Beyonce, însă dacă îmi tot dați microfonul, poate mă apuca ideea senilă de a îmi muta lecțiile de canto din baie,  în public pentru că, bineințeles, toți știm că avem talent la cântat… Chirilă sigur mă vrea în echipa lui…

Asa că vă rog, hotărâți-vă repede dacă vreți sau nu să se intâmple asta și spuneți-i următorului artist care se nimerește pe langă mine să țină bine de microfon…

Per total, nu stiu eu exact care a fost Visul Carlei, dar în seara aia sigur s-a împlinit.

Tuturor celor care n-ați venit aseară, sâc, eu am cantat la microfon și voi nu.

Tuturor celor de la alte facultăți care ați fost aseară (pentru că da, v-am văzut), sâc, avem o facultate mai petrecăreață! Dar vă mai așteptăm cu plăcere. Poate ne lovim și avem nevoie de mediciniști să ne panseze (vă ajutăm si noi *cough cough* mal praxis *cough cough*) și de economiști să ne calculeze notele de plată. Politehniștii pot și ei să scrie niște linii de cod pe langă baruri. E ok, găsim activități pentru toată lumea. Vă las acum, ma uit la Home Alone și mananc mandarinele alea îndeajuns de mici încât au un nume separat-clementine- pentru că e Craciunul. E singura perioadă în care citricele sunt mici și subdezvoltate. In rest mâncăm portocale. Pomelo e varianta care se plimbă pe la Mc Donald’s…

Ne vedem la primăvară dacă supraviețuim cu toții sesiunii…