Mică, murdară și căzută în lac

Vine sesiunea și nu prea îmi mai permit să îmi pierd timpul la fel de mult pe cât am făcut-o până acum însă, având în vedere că am avut câteva zile de stat singură acasă cu Maria, am profitat de ocazie și am mai făcut câteva poze pe lângă cele în „deja celebrul” halat.

Am fost să ne plimbăm puțin pe Lacul Băneasa, loc care mie îmi trezește niște amintiri cel puțin interesante. În clasa a 7a am fost acolo cu o prietenă cu scopul bine-cunoscut pe atunci de a ne scrie intețiile ascunse și numele celor pe care nu îi suportăm într-un jurnal, înainte de școală. Am primit un telefon de la profesoara mea de istorie în timp ce eram la numele nr. 3 și în timp ce discutam cu aceasta la telefon, am reușit să îmi trec mână printr-un găinaț proaspăt și parfumat. Cum nu exista prea multă materie cenușie la mine pe atunci, nu dețineam șervețele așa că am decis că dezinfectantul naturii este cel mai potrivit și, cum aveam un lac în apropiere nu părea să am nimic de pierdut. Așa că m-am dus pe marginea apei, în continuare vorbind la telefon, am întins mâna dreaptă spre apa și, cum centrul meu de greutate era pe undea prin zona capului la 12 ani, m-a tras căpățâna mea mare în jos și am căzut în lac. Keep in mind:  malul lacului Herăstrău în partea barajului este sub forma unui plan înclinat, așa că am căzut în apa că de pe tobogan.

În acest punct, mi-am dat seama că am două probleme principale:

Numero 1: Ecluza din lacul Herăstrău era deschisă, așa că simțeam cum ușor, ușor sunt trasă către țevile de scurgere.

Numero 2: Primisem primul meu telefon și eram convinsă că nu voi mai avea altul până la 34 de ani și ținusem multe discursuri despre cât de responsabilă sunt pentru a-l primi pe asta și iată-l acum, plutind cu fața în jos la mal în timp ce eu mă tot îndepărtăm cu ochii înlăcrimați.

Cred că aici ar trebui să menționez că eu cunosc și stăpânesc extrem de bine două stiluri de înot: BROASCA și CÂINELE. Pe atunci practicam PUDELUL, încă nu învățasem să îmi sincronizez mâinile și picioarele, așa că nu opuneam prea multă rezistentă în fața curentului. Am început să strig: „Cri, Cri(așa îi suneam prietenei mele), am căzut în lac”. Ea nu mă vedea de pe banca pe care stătea, așa că a făcut orice ar fi făcut o adevărată prietenă. A început să radă și să spună: „Da, sigur!”. Asta era umorul nostru în generală…

După alte câteva țipete s-a gândit să se ridice totuși și să mă salveze și, ajunsă pe marginea lacului mi-am dat seamă că este poate aproape mai panicată decât mine. Și cum părinții mei m-au învățat de când eram mică să îmi organizez bine prioritățile, i-am spus să îmi scoată întâi telefonul, lucru pe care a reușit să îl facă cu succes. Când a venit însă momentul meu, proasta mea sincronizare a mâinilor și picioarelor a făcut foarte grea deplasarea mea spre mal, în condițiile în care trebuia să mă lipsesc și de mâna de care voiam să fiu prinsă și salvată. Într-un final, m-a tras și pe mine afară, am început să râdem și apoi am plecat spre casă, eu lăsând o baltă în fiecare loc în care călcăm.

Acasă m-am schimbat astfel încât să rămân îmbrăcată exact la fel pentru că, nu știu cum erau familiile voastre, însă la noi dacă îți vine bine tricoul verde cu flori, atunci îl vom luă și pe albastru și pe roșu. Idem pentru pantaloni.. Așa că nu s-au schimbat foarte multe lucruri la mine în ziua aceea, mi-am plasat strategic telefonul într-un bol cu orez(care nu a ajutat cu nimic, probabil făcuse pluta prea mult timp) și am plecat spre școală, unde a trebuit să îmi liniștesc doamna profesoară pe care o trecusem prin chinuri teribile. Nu cred că este chiar ușor să fii profesor,  să vorbești cu unul dintre elevi la telefon și să începi dintr-odată să auzi doar țipete.

Săptămâna trecută am reușit să stau în picioare, încălțată cu botinele Koton de 40 de lei(Divinitatea știe că am mare nevoie de ajutor în viață, așa că am norocul să găsesc multe lucruri faine la prețuri extrem de mici).

În orice caz, îmi place mult să spun povestea asta tuturor celor pe care îi cunosc pentru că am avut multe experiențe destul de ciudățele și periculoase când eram mai mică și mi se pare că totul o să îmi folosească atunci când o să mă duc la casting pentru „Greu de ucis 10”.

P.S. Este și un gif pe undeva pe acolo

DSC_1228DSC_1244DSC_1275DSC_1384DSC_1402djsj

zana

Botine: Koton

Top: ASOS

Pantaloni: Bershka

Cardigan: No name brand

Cercei: H&M

Bratari: Fairy hand made:)

 

2 gânduri despre “Mică, murdară și căzută în lac

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s