Halate „furate”, noodles și pisici

Nu am mai scris nimic de mult timp nici măcar pentru mine, cu atât mai puțin pentru blog. Am fost într-o stare vegetativă în ultimele zile, poate de la ploaie, poate din cauza faptului că simțeam că am prea multe de făcut așa că am ales să mă transform în cartof și să procrastinez.

Mi-am adus însă aminte că, pe vremea când nu eram legumă am trecut pe la bunici și am săpat puțin prin șifonier, unde am găsit un halat lung cu flori, foarte moale la atingere. Am întrebat dacă pot să îl iau eu și, cum bunicii nu spun niciodată nu, răspunsul a fost afirmativ, însă în timp ce îl împachetam mi-a scăpat un: „abia aștept să văd cu ce o să îl port pe stradă”. În acel moment, ochii bunicii mele conservatoare au ieșit puțin din orbite și pentru câteva secunde chiar a încercat să mă convingă că îl va purta ea(deși avea încă eticheta pe el) și că cel mai bine ar fi să nu îl iau. Însă am învins și am plecat cu halatul acasă, halat de care am uitat până ieri dimineata. Și cum procrastinasem destul, eu și Maria am hotărât să facem niște poze cu halatul „de ne-scos pe stradă” și să ducem ziua la extrem cu niște home-made noodles(Maria e destul de mofturoasă și nu îi plac cei de la Chopstix însă, printr-o extorsiune a universului, îi plac cei făcuți de mine.. iar eu sunt dependentă de orice fel de noodles../  pusesem o poză cu ei pe snapchat și mi-a luat o grămadă să mă prind cum se salvează ceva ce am postat deja.. v-am zis eu că sunt cartof).

Cum la noi acasă e foarte greu să încerci să faci ceva fără ca măcar unul dintre animalele casei să nu fie curios și să vrea și el să vadă ce se întâmplă, l-am iubit puțin și pe Koda azi, deși el nu mă iubește pe mine deloc. Nu am avut niciodată un animal doar al meu pentru că „locul animalului de casă” era mereu ocupat de ceva adus de Maria, fie că era vorba de căței, pisici, rațe, iepuri, papagali, țestoase, cocoș, porumbei, vrăbiuțe.. da, le-am avut pe toate..

Eu am avut un păianjen, nu vreo chestie șmecheră, de 5 cm diametru sau otrăvitoare, un păianjen găsit în pom, l-am ținut într-un borcan. Așa că am decretat la un moment dat că următorul animal ce va fi găsit de un membru al familiei să îmi fie adus mie, să putem împărtăși o iubire nemărginită. Iar Maria mi l-a adus pe Koda, pe care cred că l-a scos dintr-un azil de nebuni unde mama lui era internată pentru schizofrenie și tatăl lui pentru tulburări de personalitate, așa că nici el nu a ieșit mai breaz. Așa că nu mă iubește însă, din când în când mai vine să verifice ce mai fac, cum s-a întâmplat astăzi.

În altă ordine de idei, diseară vă așteptăm la MUSE în Centrul Vechi – ora 21:00, pentru ultima rebeliune înainte de sesiune, unde veți avea ocazia să vedeți noua componența a „baby”AIDOL.

DSC_1527DSC_1441DSC_1448DSC_1521

Snapchat-460788979271618592 P.S. nu îmi place deloc partea mea dreaptă de față but i’m trying to overcome my fear:D

P.S. suntem singure acasă, nu facem nimic altceva pe lângă mâncat și uitat la seriale…acum am comandat pizza

 

Un gând despre “Halate „furate”, noodles și pisici

  1. Pingback: Toată lumea tace și se aude numele meu – Ana Ciocanel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s